Trei magazine de vise închise în Bucureşti

16 persoane s-au ales cu dosar penal în urma unei razii efectuate la sfârşitul săptămânii trecute de poliţiştii de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) în magazinele de vise din Bucureşti. Oamenii legii au fost însoţiţi de lucrători de la Garda Financiară şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorului şi au verificat activitatea a 22 de spice-shopuri. “Au fost vizate în special acele magazine care se află în apropierea unităţilor de învăţământ”, se arată în comunicatul emis de Biroul de presă al IGPR.

În urma acţiunii, au fost ridicate 500 de grame de substanţe de tip “spice” şi 780 de plicuri cu astfel de produse, a căror valoare totală de piaţă depăşeşte 23.000 de lei. “Etnobotanicele” confiscate vor fi expertizate la Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul IGPR.

Reprezentanţii Gărzii Financiare au dat amenzi în valoare de 59.300 de lei şi au suspendat activitatea a 3 magazine de vise.

Cele 16 persoane pe numele cărora s-au întocmit dosare penale sunt cercetate pentru cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi de mare risc, fără drept, conform legii Legea 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Parlamentari, interziceţi “magazinele de vise”!

de Adriana Oprea Popescu, Ionela Gavriliu

Aşa cum am văzut, există oraşe în România unde consiliile locale au decis interzicerea “magazinelor de vise”. E nevoie însă de o politică unitară, la nivel naţional, pentru că soluţiile locale nu rezolvă decât parţial problema. Fără o lege în acest sens, afacerea cu etnobotanice va migra din zonele interzise spre cele care tolerează acest gen de activitate sau, şi mai grav, poate ajunge exclusiv din spaţiul real într-unul greu controlabil şi uşor accesibil. Spaţiul virtual. Există deja “magazine de vise” online care acceptă plata cu cardul, aşa cum există şi furnizori care-ţi aduc marfa în pragul uşii mai prompt decât ar sosi ambulanţa la o urgenţă.

Fenomenul etnobotanicelor se propagă atât de rapid şi a devenit o afacere atât de profitabilă, încât e greu de crezut că va mai reuşi cineva, vreodată, să-l stopeze definitiv. Însă lucrurile trebuie bine delimitate şi, mai ales, trebuie trasată o graniţă precisă între legal şi ilegal. Nu e legal, de pildă, să declari, ca obiect de activitate al societăţii tale, “comercializarea de plante şi îngrăşăminte pentru plante”, în vreme ce tu vinzi, în realitate, produse destinate consumului uman. Pe ambalajul cărora scrie, pentru orice eventualitate, “interzis consumul uman”. Nu e legal să vinzi aceste produse, pe care tinerii le inhalează sau şi le injectează, fără vreun aviz al Ministerului Sănătăţii. Nu e legal să practici adaosuri comerciale de “mii la sută”, fără să investeşti, mai întâi, într-o casă de marcat. Nu e legal ca pe pliculeţul de substanţe să nu fie trecută compoziţia conţinutului şi nu e legal ca Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să doarmă ciuci pe butuci, fără să se autosesizeze. Nu e legal ca spitalele în care ajung tinerii afectaţi de consumul de etnobotanice să nu se sesizeze Poliţia, iar oamenii legii, la rândul lor, să nu deschidă o anchetă.

Nu e legal şi nici normal să ne prefacem că totul e în regulă, atâta vreme cât generaţia tânără o ia razna, sub ochii noştri, dar legile din România sunt strâmbe, şchioape şi născute bolnave, şi tot ceea ce pare ilegal e, de fapt, la limita legii. Mai putem îndrepta aceste legi?

Senatorul PNL Mario Oprea a depus la 17 noiembrie a.c. două iniţiative legislative. Primul proiect, pentru modificarea şi completarea Legii 339/2005, privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, propune interzicerea “cultivării, producerii, fabricării, depozitării, comerţului, distribuţiei, transportului, deţinerii, intermedierii, achiziţionării, importului, exportului şi tranzitului pe teritoriul naţional ale plantelor, substanţelor şi preparatelor din tabele anexate la lege”, eliminându-se, astfel, interpretările. Proiectul prevede şi “interzicerea oricărei forme de consum, trafic, producere sau preparare a produselor stupefiante din plante naturale sau sintetice şi din produse chimice; interzicerea plantelor folosite ca îngrăşământ natural, în condiţiile în care denumirea lor ştiinţifică este similară sau un sinonim pentru produsele stupefiante neacceptate de legislaţia Uniunii Europene şi de forurile academice medicale româneşti; interzicerea posibilităţii de comercializare a unor plante hibrid sau care au denumire sinonimă cu cele din tabelele I, II sau III.” Proiectul legislativ propune desfiinţarea “magazinelor de vise” şi “interzicerea oricărei forme de trafic, import-export, producere sau preparare a produselor stupefiante din plante naturale”.

A doua iniţiativă legislativă a senatorului liberal se referă la modificarea şi completarea Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, propunând “creşterea perioadelor de sancţionare penală pentru cei care vând droguri de risc mediu, mic şi mare; creşterea pedepselor pentru cei care furnizează droguri minorilor, sub forma inhalanţilor chimici toxici, şi stabilirea sancţiunilor în funcţie de cele trei categorii de minori (între 16-18 ani, 14-16 ani şi sub 14 ani); interzicerea şi creşterea sancţiunilor pentru orice formă de trafic, import-export, producere sau preparare a produselor stupefiante din plante naturale sau sintetice şi din produse chimice; introducerea unor prevederi care să stabilească existenţa unor centre medicale specializate pentru toxicomani”.

Senatorul a solicitat ca cele două iniţiative legislative să fie discutate în regim de urgenţă. “Deşi s-a vorbit despre o completare a listei cu substanţe interzise, acest lucru nu este posibil, pentru că substanţele interzise prin Ordonanţa 6/2010 au fost deja înlocuite de altele, similare, care au denumire diferită, dar acelaşi efect”, atrage atenţia senatorul liberal. “Era necesar mai mult decât elaborarea unei simple ordonanţe care consolida un tabel. Trebuie să recunoaştem că avem de-a face cu un fenomen foarte grav. Din datele pe care le deţin, am ajuns la concluzia că aceste magazine de vise pot aduce un profit zilnic chiar şi de 20.000 de lei, deci, la mijloc este vorba de foarte mulţi bani. Iar proprietarii unei astfel de afaceri îşi propun să meargă până la capăt, gândindu-se că au suficienţi bani să şi mituiască dacă e nevoie”, precizează senatorul Oprea.

La rândul său, deputatul independent Tudor Ciuhodaru, şef al Unităţii de Primiri Urgenţe de la Spitalul “Sf. Ioan” din Iaşi, a avut până acum două iniţiative legislative pe tema interzicerii substanţelor etnobotanice. Încă din 2009, alertat de numărul mare de pacienţi care ajungeau la camera de gardă din cauza substanţelor vândute în magazinele de vise, dr Ciuhodaru a propus o lege care condamna comercializarea acestor produse, tentativa de vânzare pe internet, livrarea la domiciliu. Pedeapsa pentru aceste infracţiuni, conform proiectului de lege, era cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Iniţiativa legislativă a fost amendată la comisia juridică a Senatului şi a trecut de această Cameră. La începutul lunii februarie 2010, legea a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, iar la 9 februarie a fost adoptată de Parlament. În aceeaşi perioadă însă, alarmaţi de cazurile unor tineri care au decedat în urma consumului de etnobotanice, guvernanţii au decis elaborarea unei ordonanţe de urgenţă pe aceeaşi temă. În cele din urmă a fost adoptată ordonanţa de urgenţă prin care se completa Legea 143/2000, adăugându-se noi substanţe la lista celor interzise. Iar legea doctorului Ciuhodaru nu a mai fost promulgată de preşedinte, ci a fost retrimisă Parlamentului în luna martie. “Aceasta a fost cea mai bună iniţiativă legislativă în domeniu, pentru că permitea reactualizarea listei substanţelor interzise ori de câte ori era nevoie. Practic, Guvernul mi-a furat ideea şi a pus-o în practică prost”, a spus Ciuhodaru.

Apariţia unor alte substanţe etnobotanice pe piaţă, în afara listei prevăzute în ordonanţa de urgenţă, face ordonanţa Guvernului inutilă, de aceea Tudor Ciuhodaru a depus la Camera Deputaţilor, în luna octombrie a.c., un nou proiect legislativ privind avizarea importului şi a vânzării substanţelor etnobotanice. Deputatul doreşte completarea art. 7 din Legea 143/2000 cu următoarele alineate: “(1) Importul şi comercializarea plantelor sau substanţelor cu potenţial efect halucinogen sau euforic vor fi obligatoriu avizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Agriculturii şi vor fi raportate către Agenţia Naţională Antidrog şi Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri. (2) Raportarea importurilor de produse prevăzute la alin(1) către Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri se va efectua de Agenţia Naţională Antidrog”.

“Lucrurile bune necesită timp. Până în acest moment, legea nu a făcut nici un pas în circuitul legislativ”, a declarat Tudor Ciuhodaru.

Comerţul online cu etnobotanice, prohibit

Conform datelor furnizate de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie, în 2009 România se afla pe locul IV (după Marea Britanie, Germania şi Ţările de Jos) la comerţul drogurilor prin intermediul internetului. Membrii Partidului Conservator au iniţiat o propunere legislativă pentru interzicerea etnobotanicelor şi în spaţiul virtual. “Întrucât plantele şi substanţele conţinute de aceste produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi meţionate (n.r. – Legea 143/2000 şi Legea 339/2005), fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară interzicerea comerţului electronic cu produse obţinute din plante vegetale, precum şi a substanţelor, altele decât cele aflate sub control naţional a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanţelor stupefiante şi psihotrope”, se precizează în expunerea de motive. Concret, proiectul de lege propune completarea art. 4 din Legea 339/2005 cu două noi alineate, conform cărora “(2) este interzis comerţul electronic cu substanţe şi plante etnobotanice a căror utilizare produce efecte similare utilizării substanţelor stupefiante, psihotrope sau halucinogene; (3) de la prevederile alin. (2) face excepţie comerţul electronic desfăşurat de farmaciile din sistemul farmaceutic românesc, precum şi de magazinele autorizate să comercializeze plante medicinale”.

„Noi nu oficializăm moartea pe stradă!”

de Adriana Oprea Popescu

În raportul pe 2010, Observatorul European pentru Droguri şi Toxicologie (OEDT) recunoaşte, în capitolul dedicat „drogurilor noi”, că „varietatea şi numărul canabinoidelor sintetice sau a altor substanţe, care pot fi adăugate la produsele din plante, prezintă provocări în ceea ce priveşte identificarea, monitorizarea şi analiza de risc a acestora. Nu se cunoaşte aproape nimic despre profilul farmacologic, toxicologic şi de siguranţă al acestor compuşi la oameni”. Pe scurt, OEDT se declară depăşit de fenomen.

La nivel naţional, Direcţia Poliţiei pentru Combaterea Crimei Organizate susţine, pe bună dreptate, că nu poate interveni fără un cadru legislativ. Adică, fără actualizarea periodică a tabelelor-anexă la Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu noile substanţe apărute pe piaţă. Cât durează procesul le­gislativ (proiectele de modificare a oricărei legi sunt publice), „labo­ranţii” care produc etnobotanicele modifică formula, lungind câte-o catenă sau adăugând o moleculă în plus. Inventează astfel o nouă substanţă ce trebuie analizată, pusă pe lista celor interzise şi apoi votată. E „cooperativa munca în zadar”… În aceste condiţii, în care nimeni nu-şi bate capul să caute soluţii prin alte texte de lege, singura salvare pare să vină din partea autorităţilor locale.

Primul oraş care a declarat război pe faţă etnobotanicelor a fost Bacăul. Conform referatului ce însoţeşte proiectul de hotărâre iniţiat de consilierul municipal Bîrzu Ilie, Bacăul a fost şi primul oraş din România în care a apărut în 2008 un astfel de „magazin de vise”. De atunci şi până astăzi, numărul lor a ajuns la 25. La 29 octombrie a.c., Consiliul Local al municipiului Bacău a adoptat Hotărârea nr. 358 prin care: „acti­vitatea de comercializare a produselor de tip etnobotanice/psihoactive (care se autorizează pe codul CAEN 4776 «Comerţ cu amănuntul al florilor, plantelor şi semniţelor, comerţ cu amănuntul al animalelor de companie şi al hranei pentru acestea, în magazine specializate»), în spaţii amenajate pe raza municipiului Bacău, se va desfăşura doar cu asigurarea unei distanţe minime de 1.000 m faţă de unităţile şi instituţiile de învăţământ şi educaţie, lăcaşurile de cult, instituţiile religioase, institu­ţiile de cultură, instituţiile pu­blice, locurile de agrement şi distrac­ţii, gară, autogară, altele si­milare”. Luaţi harta oricărui oraş din Româ­nia şi haşuraţi cercurile având drept centru punctele mai sus enunţate plus „altele asemenea” şi-o să ajungeţi la concluzia că moldovenii, atunci când se ambiţionează, sunt geniali. Ba chiar mai mult decât atât… Pentru a nu apărea societăţi de tip „para­van”, hotărârea mai prevede că „în cazul desfăşurării activităţilor prevăzute în cod CAEN 4776 (n.r. – vezi mai sus), solicitantul va face dovada că este autorizat conform art. 4 din Legea nr. 75/1995, în cazul comercializării seminţelor şi materialului săditor (n.r. – multe dintre etno­botanice sunt vândute ca şi îngră­şăminte pentru plante)” şi, în plus, „va prezenta o declaraţie, sub sem­nătură privată, dacă obiectul de acti­vitate cuprinde sau nu comercializarea produselor de tip etno­botanice/psihoactive”.

Efectele acestei hotărâri de consiliu vor fi vizibile abia după 5 decembrie, dată până la care patronii ma­gazinelor de vize au fost somaţi, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, să intre în legalitate.

La 23 noiembrie a.c., şi Consiliul Local al Primăriei Galaţi a decis, în unanimitate, că „de la 1 decembrie 2010 se interzic, în municipiul Galaţi, fabricarea, producerea, achiziţio­narea, depozitarea, deţi­nerea, distribuţia, oferirea, transmiterea, intermedierea, comercializarea şi utilizarea plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope de orice fel, inclusiv a precursorilor şi a derivaţilor (compuşi, amestecuri)”.

Primarul din Braşov, George Scripcaru a dat o dispoziţie pentru interzicerea comercializării etno­botanicelor în oraş la 5 noiembrie a.c., a doua zi după ce trei adolescenţi, cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, au fost luaţi cu Salvarea de la un bal al bobocilor. La 27 noiembrie a.c., Consiliul Local Braşov a adoptat hotărârea conform căreia „se inter­zice comercializarea, deţinerea şi distribuirea plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope de orice fel, care aduc atingere sau pun în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei, ordinea şi liniştea publică, altele decât cele al căror regim juridic este reglementat prin legislaţia în vigoare”.

La 26 noiembrie a.c., Primăria Craiova a decis interzicerea eliberării de autorizaţii pentru magazinele care vând produse etnobotanice, muni­cipalitatea dispunând, totodată, ca actele administrative eliberate în acest sens să-şi înceteze valabilitatea.

Situaţia cea mai dramatică este însă în Bucureşti. Aici, „magazinele de vise” concurează, la număr, doar covrigăriile. Nimeni n-a reuşit să ţină evidenţa adolescenţilor aduşi, sub influenţa etnobotanicelor, la Spitalele de Urgenţă sau la cel de Psihiatrie. Ins­pectoratul Şcolar al Munici­piului Bucureşti atrăgea atenţia că în apro­pierea a 39 de şcoli sunt magazine care vând etnobotanice sau alte pro­duse cu efect nociv asupra ele­vilor. Prima primărie de sector care a anunţat că va trage obloanele „ma­gazinelor de vise” a fost cea a Sectorului 6. Primarul Cristian Poteraş a convocat la 16 noiembrie a.c. o şedinţă extraordinară a Consiliului Local, în care a fost adoptat un proiect de hotărâre iniţiat chiar de edil. Conform acestui act, „se in­terzice comercializarea substanţe­lor halucinogene, a oricărui tip de subs­tanţe etnobotanice şi asimilate acestora, plante, prafuri şi ceaiuri de acest fel şi în acest scop cu efecte halucinogene, euforice, cât şi cu efect similar acestora, în orice formă ori ambalaj de prezentare, pe o rază de 1.000 de metri în jurul unităţilor de învă­ţământ, spaţiilor destinate procesului de învăţământ, unităţilor de cer­ce­tare ştiinţifică, bibliotecilor, că­minelor, internatelor, cantinelor, ca­selor de cultură ale studenţilor, ca­selor corpului didactic, caselor uni­ver­sitare, taberelor şcolare, ba­zelor şi com­plexelor cultural-spor­tive, parcu­rilor şi locurilor de agre­ment, pala­telor şi cluburilor copii­lor şi elevilor de pe raza Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti”. Înainte ca această hotărâre să fie adoptată, în Sectorul 6 fuseseră deja închise toate „magazinele de vise” ce funcţionau în apro­pierea şcolilor.

La 29 noiembrie a.c., şi Consiliul Local al Sectorului 1 a decis inter­zicerea „magazinelor de vise”. Ho­tărârea, a cărui iniţiator este prima­rul Andrei Chiliman, „interzice comercializarea plantelor şi substanţelor destinate direct sau indirect consumului uman, în vederea pro­ducerii unor efecte halucinogene, eu­forice sau psihotrope a căror co­mer­cializare nu este supusă unui alt regim de autorizare, conform legii, indiferent de forma de prezentare: ceaiuri, prafuri, îngrăşăminte pentru plante, la o distanţă mai mică de 2 km de o unitate de învăţământ, bi­blio­tecă, casă de cultură, bază cultu­ral-sportivă, spital, parc sau loc de joacă pentru copii”.

O altă primărie care a reacţionat a fost cea a Sectorului 4, unde primarul Cristian Popescu – Piedone a decis înfiinţarea unor echipe „de noapte” care să controleze permanent activitatea acestor magazine.

La nivelul Primăriei Generale a Mu­nicipiului Bucureşti, reacţiile sunt lente, iar efectele, până acum, zero. Există un proiect de hotărâre, iniţiat de consilierul general Horia Scarlat, con­form căruia „se interzice am­pla­sarea punctelor de comercializare a «drogurilor legale», a substanţelor ha­lucinogene declarate legale, a oricărui tip de substanţă etnobotani­că şi asimilate acestora, plante, pra­fu­ri şi ceaiuri de acest fel şi în acest scop, cu efecte halucinogene, eu­fo­ri­ce, cât şi cu efect similar acestora, în orice formă ori ambalaj de pre­zentare, pe o rază de 1.000 m în jurul unităţilor de învăţământ şi a spaţiilor de cazare pentru elevi şi studenţi de pe raza municipiului Bu­cu­reşti”. Ar fi eficientă o astfel de măsură? Horia Scarlat susţine că da, „în Bucureşti sunt foarte multe unităţi de învăţă­mânt şi, practic, ca să respecţi legea, trebuie să ieşi cu magazinul din oraş”. În acest moment, proiectul este încă în stadiu de avizare.

Există deci soluţii pentru inter­zi­cerea „magazinelor de vise”? Cetă­ţenii fiecărui oraş trebuie să sesizeze această problemă, în scris, primarului lor. El e obligat să ia act de aceste nemulţumiri şi să acţioneze în consecinţă. Nu are nici un fel de reacţie acel primar? Nu-l mai votaţi, la alegerile locale puterea electora­tului cântăreşte mai greu.

„Principiile morale, mai puternice decât orice lege”

La Făgăraş, primarul a tranşat lucrurile din start. A anunţat că nu va semna acordul de funcţionare pentru nici un „magazin de vise”. Unul singur a îndrăznit să-şi deschidă taraba cu etnobotanice în urbe. După două luni, primarul Sorin Mănduc l-a dovedit. „La noi există obligaţia ca orice co­merciant să aibă un acord de funcţionare din partea Consiliului Local. Şi nu se poate da acest acord dacă populaţia din zonă se plânge de vreun disconfort, poluare fonică ş.a.m.d. Cel cu magazinul de vise nu avea acordul de funcţionare. Oricum nu i l-aş fi dat!”, recunoaşte primarul. „Am trimis zilnic Poliţia peste el, să-l someze să intre în legalitate. A fost amendat de câteva ori, pentru că nu avea acordul, apoi a închis, însă aveam informaţii că vindea între orele 22:00 şi 4:00. Într-o zi, o tânără care consumase etnobotanice a leşinat pe stradă, chiar în faţa Primăriei. Le-am spus celor din Poliţie – «faceţi ce ştiţi, numai închideţi-l! Noi nu oficializăm moartea pe stradă!» Ş-a fost o birocraţie excesivă, aşa, n-a mai rezistat, în octombrie 2009 deschisese magazinul şi-n decembrie l-a închis”. Sorin Mănduc consideră că legile care permit existenţa unor astfel de magazine sunt strâmbe. „Legea e făcută de om şi poate fi greşită. Principiile morale sunt făcute de altcineva şi trebuie să fie mai puternice decât orice lege. Eu nu-mi asum riscul ca, nefăcând nimic, să distrug viaţa unui copil care poa­te astăzi e olimpic, şi mâine ajunge la Urgenţă, din cauza unor pra­furi!” Sorin Mănduc are 36 de ani, doi copii şi este de profesie cadru didactic.

Polonia a închis 1.200 de magazine de vise într-o singură noapte

de Andreea Sminchise

„Etnobotanicele” au fost introduse pe piaţa europeană la începutul anilor 2000. La acel moment, nici unul dintre state nu avea legi care să le interzică, iar reacţiile oficiale au întârziat ani buni.

Prima ţară care a avertizat Centrul de Monitorizare a Drogurilor de la Lisabona cu privire la substanţele de tip „spice” a fost Germania. În de­cembrie 2008, o echipă de cercetători nemţi a descoperit mai multe substanţe denumite generic „canabinoli”, care făceau parte din componenţa unor plante vândute în spice-shop-uri sub denumirea de „săruri de baie” sau „plante aromatice”. De atunci, se­sizările şi măsurile împotriva dro­gurilor legale s-au ţinut lanţ.

În 2008, Suedia a scos în afara legii o serie de substanţe, printre care şi mefedrona, una dintre cele mai puternice, după ce o tânără a murit în urma consumului de spice-uri. În prezent, mefedrona se află pe lista narcoticelor de mare risc, iar posesia de peste 15 grame se pedepseşte cu mi­­ni­mum doi ani de închisoare – aceasta fiind, în Suedia, o pedeapsă mai aspră decât pentru posesia de aceeaşi cantitate de cocaină sau he­roi­nă. La finele lui 2008, şi Danemarca, şi Finlanda aveau o lungă listă de substanţe psihotrope şi psihoactive scoase în afara legii.

Estonia a luat şi ea măsuri, în special împotriva mefedronei care în noiembrie 2009 a fost clasificată ca narcotic şi adăugată la lista de substanţe controlate. În 2010 mai multe state, printre care şi Ro­mânia, s-au alăturat celor care adop­taseră acte normative ce interzi­ceau substanţele vândute de magazi­ne­le de vise. Primele au fost Croaţia şi Ger­ma­nia, în ianuarie, urmate de In­sula Man şi de ţara noastră. În martie a.c., Olanda şi Marea Britanie au scos şi ele în afara legii substanţele con­ţi­nând ca­nabinoli. În luna mai, Ir­landa, Belgia, Italia, Lituania, Fran­ţa şi Norvegia, iar în august Austria şi Po­lonia au anunţat incriminarea consumului şi a vânzării unora dintre substanţele psihoactive. În august, Gu­­vernul Ungariei a introdus un proiect de lege pentru interzicerea spice-urilor. Aceste substanţe sunt încă legale în Elveţia.

În România, consumul subs­tan­ţelor psihotrope şi psihoactive este controlat prin Legea 339/2005 pri­vind regimul juridic al plantelor, substan­ţelor şi preparatelor stupe­fiante şi psihotrope. Aceasta a fost mo­dificată prin Ordonanţă de Ur­gen­ţă a Guvernului în luna febru­arie 2009. Actul normativ a introdus 36 de substanţe noi pe lista celor interzise şi prevede că „tabelele pot fi modifica­te prin hotărâre a Guvernului, prin îns­crierea unei noi plante sau subs­tan­ţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propu­ne­rea ministrului Sănătăţii”. După intrarea în vigoare a ordonanţei, ma­ga­­zinele de vise de pe teritoriul Ro­mâ­niei s-au închis, dar numai pentru scurt timp. De aproape şapte luni, aces­tea au revenit pe piaţă cu plante şi substanţe noi, care nu se află pe lis­ta celor interzise de OUG 6/2010. De la redeschiderea magazinelor, Gu­vernul a mai avut o singură ten­tati­vă de a le contracara activitatea, în luna iunie, când a introdus pe lista de substanţe interzise încă 8. Fără efect. Confruntate cu aceeaşi pro­blemă, a apariţiei „peste noapte” de noi şi noi substanţe care să le în­locuiască pe cele interzise, unele state din SUA au interzis func­ţio­na­rea magazinelor care vând spice-uri. „Motivaţia lor a fost clară”, explică preşedintele FORAD, Cristian Ene. „Substanţele comercializate puteau fi foarte greu supuse controlului.”

În Europa, o singură ţară a in­terzis până acum magazinele de vise – Polonia. Guvernul de la Var­şovia a închis într-o singură noapte, în luna octombrie a.c., 1.200 de spice shop-uri. „După mai multe cazuri de tineri ajunşi în spitale cu efecte secundare severe din cauza drogurilor legale, Guvernul polonez a clasificat magazinele de vise ca fiind o ame­ninţare la siguranţa naţională şi le-a închis”, spune Cristian Ene.

„Statul nu va bate în retragere în războiul cu aceste substanţe şi le vom ataca prin toate mijloacele legale dis­ponibile”, a declarat ministrul Justiţiei din Polonia, Krzysztof Kwiatkowski. „Va fi un război lung şi dificil, pentru că adversarul nostru este foarte bine pregătit, bogat şi foarte hotărât. Pentru noi, acesta a fost doar începutul. În continuare, intenţionăm să aco­pe­rim golurile din legislaţia antidrog şi să introducem o pedeapsă cu în­chi­soarea de până la 3 ani pentru orice persoană care vinde minorilor substanţe ce prezintă un risc pentru viaţa sau sănătatea lor. De asemenea, vrem să propunem un amendament prin care inspectorii sanitari să aibă voie să retragă de pe rafturi pentru o perioadă de până la 18 luni orice su­bstanţă suspectată de a fi dău­nă­toare sănătăţii”, a mai spus ministrul.

Acţiunile Serviciului Antidrog

Comisar Ilie Marcu, şef birou în cadrul Serviciului Antidrog din Direcţia de Combatere a Crimei Organizate, îşi aminteşte că în anul 2008 au apărut „comercianţii de vise” la Galaţi. „Ei spuneau că au găsit amestecuri miraculoase de plante care au efecte similare drogurilor şi le-au numit «etnobo­tanice», ca să le dea acest caracter de natural. Dar ele n-au nici o legătură cu natura. Am luat probe să vedem ce sunt. Iniţial am crezut că e o mixtură de plante. La analiză s-a descoperit substanţe necunoscute, de sinteză, impregnate în acele plante. O substanţă care nu era pe lista celor interzise. Produsele aflate pe piaţă aveau denumiri comerciale manipulatoare.” Comi­sarul spune că se câştigă sute de mii de euro din acest comerţ: „Am fost acasă la o persoană despre care ştiam că se ocupă cu comercializarea de etnobotanice, la zece zile după ce a fost dată lista cu substanţele interzise. Am găsit 100.000 euro cash. În bancă mai avea 500.000 euro, bani pe care i-a primit înapoi, pentru că a spus că au fost făcuţi înainte de a intra în vigoare interzicerea substanţelor”. Comisarul Ilie Marcu precizează că, dacă pentru a se face lista cu substanţe interzise, a fost nevoie de o perioadă de timp cuprinsă între ocombrie 2008 până în februarie 2010, timpul de reacţie al patroni­lor de magazine „etnobotanice” a fost mult mai scurt: „N-au trecut două zile de la publicarea listei şi ei erau pregătiţi cu alte substanţe”. Procesul prin care se alcătuieşte lista este următorul: Serviciul Antidrog sesizează Ministerul Sănătăţii, care pune lista pe site în dezbatere publică. Trebuie luat acceptul şi de la UE, iar totul durează câteva luni. „Când ne-am apucat de controale, erau 400 de magazine, acum sunt 300. Am făcut 3.000 de acţiuni. În toată ţara lucrează 400-500 oameni pe Antidrog. Dar şi opinia publică ar trebui să ia o poziţie. Sunt multe asociaţiile de locatari care au dat acordul de deschidere la parterul blocului de magazine, iar printre ei se află şi părinţi”, arată comisarul. (Irina Munteanu)

Viitorul sună… horror

Conform unor surse, întreaga piaţă europeană de etnobotanice este alimentată din China. Un fost ofiţer de informaţii antidrog ne-a declarat că în acest moment China are 400 de tone de astfel de substanţe pregătite pentru a fi trimise numai în România. Aceeaşi sursă ne-a precizat că în urmă cu trei săptămâni în Vama Constanţa a fost descoperit un container cu plante etnobotanice provenind din China. „Ele sunt vămuite sub denumirea de îngrăşăminte pentru plante. Şi nu pot fi oprite. Şi Serviciul Antidrog de la Poliţia Capitalei a fost chemat anul acesta la Poştă, pentru un pachet de aproape 3 kg de asemenea substanţe. Le-au luat, le-au făcut analiză, l-au întrebat pe destinatar şi omul le-a spus foarte clar că vrea să-şi deschidă magazin de etnobotanice. I-au fost predate pentru că nu conţineau substanţe de pe lista celor interzise de Guvern.” (Andreea Sminchişe)

“Cu fluturaşi şi sloganuri de doi bani nu rezolvăm nimic”

de Andreea Sminchise

Forumul Antidrog din România (FORAD) şi Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) sunt ONG-urile care duc cea mai intensă luptă împotriva etnobotanicelor. Deşi lansează soluţii diferite în ceea ce priveşte limitarea consumului de astfel de substanţe în rândul tinerilor, preşedinţii celor două organizaţii cad de acord asupra unui punct nevralgic – încetineala cu care autorităţile centrale iau măsuri în acest domeniu.

Gigel Lazar, presedintele CIADO

“Violenţa extremă şi celelalte efecte pe care le provoacă aceste substanţe cred eu că pe orice autoritate normală la cap, în orice stat din lume, ar determina-o să ia o măsură. Statul român întârzie să ia măsuri în acest sens şi o să spun un lucru urât, că e vorba despre ţara mea, dar statul român e complice la traficul de stupefiante. Părerea mea, şi mi-o susţin, este că undeva există nişte interese financiare legate de această chestiune care fac să treneze luarea de măsuri. Cineva e complice şi câştigă mult din asta”, crede Cristian Ene, preşedintele FORAD. “Nu sunt adeptul teoriilor conspiraţioniste, dar nu cred nici în coincidenţe. Într-o perioadă în care România a început să se confrunte cu consumul legal de substanţe psihoactive şi psihotrope, Guvernul a desfiinţat cea mai importantă instituţie a statului în raport de prevenire şi combatere – Agenţia Naţională Antidrog. Şi atunci te gândeşti, logic, că undeva trebuie să existe un interes, pentru că este o afacere ce depăşeşte cu mult câteva sute de milioane de euro”, e de părere şi Gigel Lazăr, preşedintele CIADO.

Soluţia adoptată până acum de Guvern nu este nici rentabilă, nici sustenabilă în timp, susţin cele două ONG-uri. “Eram în urmă cu câteva luni la o emisiune la TVR cu cineva de la IGPR, cred că era chiar şefa laboratorului de analize, şi ea mi-a spus atunci că un an a făcut analize pe aceste plante. Păi, dacă ne ia un an numai să analizăm şi să interzicem 36 de substanţe, atunci ăştia or să trăiască bine-mersi vreo 20-25 de ani pe străzile din România şi or să distrugă tot ce se poate distruge”, spune Ene.

Conform informaţiilor pe care le deţine CIADO, în acest moment producătorii de etnobotanice dispun de 3.000 de substanţe psihoactive şi psihotrope. Pe care le introduc pe piaţă “cu ţârâita”. “Producătorii nu-s proşti. Au văzut cam care-i mersul lucrurilor în Europa şi cum reacţionează autorităţile. Şi atunci scot pe piaţă câte 10-20 de substanţe o dată şi până când statele îşi dau seama cu ce au de-a face ei deja au vândut cantitatea care-i interesa. Şi vin cu alte 20 de substanţe. La un moment dat se va ajunge la 3.000, dar atunci vor începe să le combine între ele. Şi numai Dumnezeu ştie ce monştri or mai ieşi”, explică Gigel Lazăr.

FORAD susţine măsura scoaterii în afara legii a tuturor magazinelor de vise. “Opinia mea în acest moment este că autorităţile române trebuie să fie ferme. Trebuie să oprim răspândirea acestor magazine de vise fără discuţie, fără milă, fără echivoc”, crede Cristian Ene. “Asta se poate face simplu. Şi sunt mai multe metode. Una ţine de instituţiile abilitate ale autorităţilor locale, adică inspecţia comercială de la fiecare primărie în parte. Să meargă în fiecare magazin şi să vadă ce vinde cetăţeanul acolo. Dacă vinde aceste produse specifice magazinelor de vise, să nu mai reînnoiască autorizaţia de funcţionare. Şi apoi cetăţeanul proprietar poate să meargă unde vrea el şi să se judece cu cine vrea el. Nu cred că este un judecător sau un procuror normal la cap care să dea o decizie în favoarea unui asemenea magazin, doar în cazul în care nu este acţionar acolo. În rest, nu poţi să dai o decizie care ar putea avea efect inclusiv asupra copiilor sau nepoţilor tăi. Sau, în momentul în care cineva cere autorizaţie pentru un astfel de magazin, autoritatea locală să ceară mostre din produse, să-l oblige pe vânzător să precizeze compoziţia chimică a fiecărui produs şi să prezinte forma sub care le vinde. Dacă omul vinde «îngrăşăminte» sau «plante aromatice» la gram sau la jumătate de gram, atunci alea nu-s ce spune el că sunt. Mostrele vor trebui apoi analizate, dar, pentru noi, asemenea soluţie ar fi foarte costisitoare. Pentru că la noi durează ani întregi să faci analize, n-ai reactivi…”, spune preşedintele FORAD. Ene crede că cele mai rapide şi mai eficiente soluţii pentru România ar fi cele aplicate de SUA sau de Polonia. “Statele Unite au interzis cu totul astfel de magazine, şi vă citez acum din legea lor, «din pricina incertitudinii şi pentru faptul că substanţele pot fi foarte greu supuse controlului». Polonezii, pe de altă parte, le-au închis peste noapte, declarându-le un pericol pentru siguranţa naţională. Şi atunci nu a mai avut cine ce să comenteze despre drepturile omului şi libera circulaţie a mărfurilor”, explică el.

Preşedintele CIADO crede că interzicerea magazinelor de vise nu va diminua consumul de plante etnobotanice în rândul tinerilor. “E foarte greu pentru România acum să estompeze problema asta. Nu putem controla fenomenul, din punct de vedere al interzicerii totale. Pentru aceşti comercianţi, există posibilitatea modificării structurii substanţelor pe care le vând printr-o singură celulă. Şi atunci, suntem în postura în care niciodată nu vom şti ce se vinde. El poate să spună că vinde cafea măcinată uscată, dar care este tratată cu o substanţă pentru care noi nu avem reactivi. Nu rezolvăm mare lucru nici măcar dacă interzicem magazinele. Ştiţi cât reprezintă magazinele de vise pe segmentul vânzărilor? 10%. Restul e pe internet. Putem face precum Polonia, să recurgem la «ameninţare pentru siguranţa naţională» şi să închidem toate magazinele, dar România nu mai este de mult în situaţia Poloniei. Conform Centrului de Monitorizare Antidrog de la Lisa-bona, noi eram anul trecut pe locul al 4-lea în Europa la vânzarea de etnobotanice pe internet. Acum probabil că suntem pe locul al 2-lea. Deci, închiderea magazinelor nu va rezolva complet problema. O putem diminua, în schimb, din punct de vedere al consumatorului.”

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind rolul societăţii civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor în UE a conferit ONG-urilor internaţionale care activează în domeniu posibilitatea de a monitoriza modul de aplicare al acesteia de autorităţile centrale şi locale. Astfel, organizaţiile nonguvernamentale pot înainta constatările lor pe raportul tehnic de ţară. CIADO a fost până anul acesta membru al celei mai vechi organizaţii europene antidrog – EURAD (Europe Against Drugs). Din această postură, organizaţia s-a ocupat de monitorizare în România. De doi ani însă au cea mai uşoară muncă – pentru că n-au ce monitoriza. Anul trecut, în elanul său de reformă administrativă, Guvernul a desfiinţat una dintre agenţiile a căror înfiinţare a fost o condiţie pentru aderarea la UE – Agenţia Naţională Antidrog. ANA era singura instituţie a statului care se ocupa de prevenirea şi de combaterea consumului de stupefiante. “Pentru noi a fost o surpriză maximă când ANA s-a transformat într-un simplu serviciu, într-adevăr pe fondul discuţiilor de restructurare a autorităţilor statului”, spune preşedintele CIADO. “Bineînţeles că statul român a zis că nu contează forma de organizare şi că el, de fapt, le-a reformat, le-a transformat şi că forma de organizare este suverană statului. Nici o problemă până aici. Dar tu, fiind în proces de derulare de proiecte şi de aprobare de proiecte europene, nu poţi să vii cu alt ordonator de credite, pentru că acela nu poate să mai ia fonduri. Şi atunci s-au pierdut câteva zeci de milioane de euro şi nu s-au mai făcut proiecte de prevenire. Iar noi ne-am trezit în situaţia ingrată de a vrea să facem un raport pozitiv pentru România şi de a nu avea cu ce. Nu e vina ANA că nu se mai face prevenţie în România. ANA poate să aibă cei mai tari oameni şi cele mai bune programe, dacă nu e finanţată, e degeaba. Iar finanţarea ANA a fost sistată în 2009.” Preşedintele CIADO mai spune că de doi ani singurele activităţi de prevenţie “bifate” la noi au fost discuţiile “de birou” şi împărţirea de fluturaşi cu “Nu consumaţi droguri!”. “De fapt, nimeni nu a făcut nimic pentru tinerii ăştia şi apoi ne mirăm că-şi ocupă timpul fumând etnobotanice. Dar noi nu le-am oferit nici o alternativă la asta. Cu fluturaşi şi cu sloganuri de doi bani nu rezolvăm nimic. Ne iau şi în râs tinerii”, spune Gigel Lazăr.

În acest moment, România nu mai are, la nivel guvernamental, o strategie de prevenire a consumului de droguri. În schimb, avertizează reprezentanţii ONG-urilor, responsabilii cu găsirea unei soluţii se pierd în lupte politice. “De exemplu, acum, la nivelul Primăriei Capitalei, se bate PNL-ul cu PDL-ul pe cine să introducă prima strategie antidrog a municipiului Bucureşti”, dezvăluie preşedintele CIADO. “România trebuie să-şi schimbe viziunea asupra prevenirii. E nevoie de campanii gândite mult mai bine. Şi adaptate la mentalitatea tinerilor. Trebuie să le cunoaştem problemele, de ce-urile şi să le venim în întâmpinare. E nevoie de specialişti care să se poată apropia de ei. Or, eu văd acum numai politicieni invitaţi la televizor la dezbaterile despre droguri. Numai părierişti şi nonspecialişti. Care mai mult strică”, spune Lazăr.

“Tonul face muzica”, concluzionează preşedintele FORAD. “Dacă statul român hotărăşte să fie partenerul traficanţilor de droguri, atunci probabil că cea mai bună soluţie pentru scoaterea României din criză ar fi transformarea ei într-o Nicaragua. În care statul să facă trafic de droguri. Şi atunci totul va ţine de liberul arbitru – care moare moare, care trăieşte trăieşte… Dacă asta vrem să devenim. Dacă nu, cred că trebuie să lăsăm orice altceva deoparte, să punem interesul celor mulţi înaintea interesului pecuniar al celor puţini şi să ne ocupăm de tânăra generaţie.”

„Vrem o generaţie de psihotici?”

de Ionela Gavriliu

Cel mai tânăr pacient care a ajuns la un spital din Iaşi din cauza etnobo­ta­nicelor avea doar 10 ani. La Spita­lul de copii „Sf. Maria” ajung săp­tă­mânal copii între 10 şi 18 ani, unii dintre ei recidivişti. Medicii sunt în­gri­joraţi pentru că, de multe ori, pă­rinţii acestora nu acceptă un consult psihologic pentru copii şi nici te­rapie, spunând că fiul sau fiica lor nu sunt nebuni. Cazurile cronice de copii şi tineri care au consumat etnobota­nice ajung la Spitalul Socola, mulţi dintre pacienţi necesitând internări de o lună, pentru a se restabili.

La spitalul de copii din Iaşi au ajuns anul acesta 22 de pacienţi cu ameţeli, hipertensiune, halucinaţii, tulburări de echilibru. Unii manifestă o veselie exagerată, alţii sunt depresivi, posaci. Pentru că deja a devenit un lucru obişnuit, medicii îi întreabă din prima ce-au fumat şi le dau mai multe variante de răspuns. Copiii recunosc şi spun că şi-au cumpărat et­nobotanice ca să vadă cum e, să se dis­treze. „Majoritatea celor care au ajuns la noi sunt băieţi din mediul urban, fie din familii dezorganizate, fie din familii cu posibilităţi financiare. Unii fură din casă bani sau obiec­te pe care le vând, pentru a face rost de bani ca să cumpere etnobo­ta­nice. După ce sunt reechilibraţi prin oxi­genoterapie şi perfuzii, doctorii re­comandă consiliere psihologică. Pă­rinţii spun însă că doctorii inventează, şi copilul lor nu are nici o pro­ble­mă, refuzând orice discuţie cu psiho­logii. Mai ales că nu iese nici un drog cunoscut la examenul toxicologic”, spune doctor Cătălina Io­nescu.

Cele mai grave cazuri sunt cele în care copilul consumă, pe lângă etnobotanice, şi alcool. Medicii spun că tratează de multe ori în orb pentru că nu ştiu ce conţin pliculeţele cu etnobotanice. „Am mai văzut amba­laje la copii, dar nu scrie mare lucru pe ele. Mi se pare absurd ca Ministerul Sănătăţii să interzică fast-food-urile în vecinătatea şcolilor, iar maga­zi­nele de vise să fie deschise fără pro­bleme lângă unităţi de învăţământ”, a adăugat dr. Ionescu. Adolescenţi, studenţi, dar şi oa­meni până în 50 de ani ajung săp­tă­mânal la urgenţe în Iaşi. „Remarc că numărul celor care au necesitat inter­na­re în acest an, din cauza severităţii for­melor clinice, s-a dublat. Să nu ui­tăm şi de riscurile indirecte: vor­besc aici de riscul suicidar crescut sau de riscul ca un astfel de pacient să ajungă în trafic sub influenţa etnobo­ta­nicelor”, a declarat şeful UPU de la Spitalul „Sf. Ioan”, Tudor Ciuhodaru.

Testele toxicologice au arătat, în câteva cazuri, că etnobotanicele de la magazinele de vise conţin şi substanţe „clasice”, care dau dependenţă. Într-o noapte numai, la camera de gardă a Spitalui „Sf. Ioan” au fost identificaţi trei bărbaţi ce consumaseră etno­bo­tanice, iar testele au ieşit pozitive la canabis. Cocaina, canabisul (THC-tetrahidrocanabinol) şi opiaceele au fost identificate anul acesta de exa­menele toxicologice la consumatorii de etnobotanice ajunşi la urgenţe, conform doctorului Ciuhodaru.

15% dintre cazurile care ajung la urgenţe, fie copii, fie tineri, sunt tri­mise la Spitalul de Psihiatrie Socola. „Unii dintre consumatorii de etnobo­ta­nice manifestă o explozie simptomatologică: distrug, sar la bătaie. Pa­ci­enţii trebuie ţinuţi o perioadă la izo­lare, departe de consum, consiliaţi. Ma­rea greşeală care s-a făcut în pri­vinţa acestor substanţe e că li s-a dat drumul la liber, neexistând studii în cât timp degradează psihicul uman. Efectul e mult mai grav decât se aş­tep­ta lumea. La drogurile «clasice», cam în cinci ani de consum devine eviden­tă o degradare a personalităţii. La etno­botanice, am estimat la aproximativ un an, având în vedere că sub­s­tan­ţele au apărut de un an şi jumă­ta­te şi deja avem cazuri de degradare. Plus că aceşti consumatori pot fi un pericol pentru ceilalţi: se pot descărca pe cei din jur, devin violenţi, imprevizibili”, explică managerul Spitalului Socola, prof.dr. Călin Scripcaru. În medie, la Socola ajung, în fiecare lună, cam 20 de victime ale consumului de etnobotanice. „Nu ştim precis consecinţele pe termen scurt şi pe termen lung. Observăm clipuri so­ma­tice, cu tulburări de ritm cardiac, tulburări de respiraţie, cu stopuri respiratorii, cardiace. Astea-s imediate. Dar apar şi tulburări psihice de du­ra­tă: agitaţia psihomotorie, stările de confuzie, halucinaţiile. Acestea re­pre­zintă un episod psihotic. Vrem să avem o generaţie de psihotici? Noi, ca medici, ne ridicăm întrebarea «ce e aia drog uşor». Drogurile sunt dro­guri. Despre etnobotanice nu ştim ce substanţe chimice conţin, cu ce sunt stropite plantele acelea, ce sunt să­ru­ri­le. Tinerii care vor să moară, să consume etnobotanice. Nu ştiu să pre­ţu­ias­că tinereţea pe care o au”, conclu­zi­onează medicul Virginia Marinescu de la Spitalul de Psihiatrie Socola.

„Care-i antidotul pentru «Spicy nu-ştiu-ce»?”

Cristian Ene, preşedintele FORAD (Forumul Român Antidrog), spune că medicii se confruntă cu o dublă problemă atunci când trebuie să trateze un pacient care a luat „etnobotanice”.

„Pentru drogurile cunoscute există anumite protocoale medicale. Însă în aceste cazuri, doctorii nu ştiu cu ce este intoxicat pacientul. Până acum ne-a ferit Dumnezeu de tragedii, dar e cumplit să primeşti pe cineva la camera de gardă şi să ţi se spună că a luat «Spicy nu-ştiu-ce». Care e antidotul pentru «Spicy nu-ştiu-ce»? Dacă îi dai ceva care interacţionează cum nu trebuie cu ce şi-a băgat el în orga­nism?” Ene citează o statistică a Ministerului Sănătăţii, conform căreia, în anul 2009, 1.300 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale în urma consumului de astfel de substanţe. Din ianuarie şi până în mai 2010, la serviciile de urgenţă din întreaga ţară s-au prezentat 235 persoane intoxi­cate cu substanţe cu efect psihoactiv, conform aceleiaşi surse. (Andreea Sminchişe)

Efectele consumului de etnobotanice

Principalele substanţe cu proprietăţi psihoactive identificate în etnobotanice sunt din categoria cabinoizilor sintetici şi a amfetaminelor. Efectele cele mai grave ale acestor substanţe sunt: tuse cronică şi bronşită, insuficienţă cardiacă, alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu maturizarea sexuală. În plan psihologic, consumul zilnic de etnobotanice duce la încetinirea capacităţii de învăţare, afectarea concentrării atenţiei şi a memoriei. Alte efecte: reacţii acute de panică şi de nelinişte. Cei care au predispoziţii patologice pot manifesta tulburări psihiatrice de tip schizofrenic. (Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bacău)

Etnobotanicele împlinesc doar visurile celor care le vând

de Ionela Gavriliu

Magazinele de vise se găsesc în Iaşi pe toate drumurile. Nu trebuie decât să urmăreşti frunza de cânepă, afişele cu Bob Marley şi să ştii să identifici numele firmelor ce conţin „spice” (n.r. – condiment), weed (n.r. – iarbă), dream (n.r. – vis), happy (n.r. – feri­cit). Cel mai mare vad le au spaţiile co­merciale aflate în campusurile universitare, pentru că publicul-ţintă sunt studenţii. La primele ore ale dimineţii, doi tineri se îndreaptă cu câteva cursuri mototolite în mână spre facultate. „Eu am auzit că la ma­gazinul din Nicolina sunt la juma’ de preţ. Şi au o cantitate dublă. Data viitoare luăm de-acolo”, zice unul. „Decât să merg până acolo, mai bine dau mai mult şi iau pliculeţele de lângă cămin. Cine ştie ce pun în ele, de e o cantitate mai mare… La etno­botanicele astea măcar ştiu că efectul e garantat”, spune expert colegul.

La unul dintre magazinele din campusul „Tudor Vladimirescu”, produsele etnobotanice se vând ca gogoşile, la geam. Deşi scrie că e închis, când ne apropiem de magazin şi citim oferta din geam, un student deschide ghişeul şi ne întreabă ce dorim. Îi explicăm că am vrea ceva uşor, care să nu dea reacţii urâte şi dacă ne poate recomanda ceva. „Nu ştiu ce să vă zic. Eu m-am lăsat de ele. Gata”, spune tânărul cu ochelari. Magazinul e de fapt o boxă goală, cu un scaun şi o masă, la parterul unui bloc. „Şi atunci cum poţi spune clienţilor ce să ia?”, îl întrebăm şi-i arătăm sloganul sub care face bani, scris pe un colţ de geam: „Visează ca şi cum ai trăi veşnic, trăieşte ca şi cum ai muri azi”. „Păi, am consumat, dar nu mai sunt la curent. Ce vă pot spune e că am un produs pentru care n-am primit nici o plângere până la ora asta. Şi nu e nici scump. E cel mai vândut din gama respectivă”, spune şi dispare pentru câteva secunde după un perete, de unde revine cu un pliculeţ verde. „Odorizant de cameră, nu se recomandă consumului uman. A se evita contactul cu pielea”, scrie pe peticul de hârtie capsat, de care atârnă o punguliţă cu un sfert de gram de frunzuliţe tocate. Preţul? Cât o cafea într-un loc de fiţe.

În Iaşi există 19 magazine de vise, conform ultimelor date deţinute de Brigada de Combatere a Crimei Organizate (BCCO) Iaşi. „Au fost 46 de puncte de lucru care vindeau astfel de substanţe. Majoritatea au fost închise după ce s-a dat acea ordonanţă care interzicea 36 de substanţe. Unele şi-au schimbat atunci obiectul de activitate, au devenit şaormării, chioşcuri. Altele şi-au schimbat doar numele şi au rămas cu acelaşi obiect de activitate”, explică comisarul-şef Gheorghe Sbarnea. De un an şi jumătate, brigada a făcut peste 100 de controale în magazinele de vise şi a confiscat în jur de două kilograme de produse etnobotanice ilegale. „La început, magazinele de acest fel nu prea aveau clienţi. Apoi au început să se înmulţească şi să devină o pro­blemă. Mergem cu Garda Financiară în control şi constatăm multe nere­guli: nu au case de marcat, documente de provenienţă a mărfii”, explică comisarul-şef. Pentru că în judeţ puterea de cumpărare nu e prea mare, Sbarnea spune că a observat cum şi consumul de haşiş, canabis şi cocaină a scăzut anul acesta comparativ cu alţi ani. În schimb, etno­botanicele fac prăpăd. Majoritatea mărfii care ajunge în judeţ vine din depozite din Bacău, Suceava, Neamţ. Magazinele sunt amplasate în zone populate, în campusuri studenţeşti, în centrul oraşelor. Din cercetările BCCO, marfa provine din China, Marea Britanie, Belgia, Germania, Olanda. Printre subs­tanţele interzise desco­perite de poliţişti în laborator au fost identificate o serie de droguri sin­tetice, JWH 18 şi JWH 250. „Par­tea proastă e că, oricât am vrea să le băgăm pe toate într-o lege pentru a le interzice, vor apărea alte substanţe, infim modificate. Doar dacă intră toate, generic, într-un proiect avem o şansă”, explică comisarul-şef. Anul acesta au fost întocmite cinci dosare penale pentru cei care au comercia­lizat substanţe etnobotanice ilegale. Unul dintre cei acuzaţi a declarat că a obţinut profituri de 400% într-un an, o sumă de peste 200.000 de euro. Visul oricărui afacerist. Pe site-urile din străinătate, produsele existente şi în magazinele de vise de la noi se găsesc la jumătate de preţ sau chiar mai puţin. O pudră cu mentol, de exemplu, e vândută în Germania cu 1,90 euro, în vreme ce la noi, acelaşi produs costă aproape 4 euro.

Afacerea „etno”, sub acoperirea legii

În martie 2005, poliţiştii din Reşiţa au prins o reţea de traficanţi de droguri, mai precis patru adulţi şi un minor, care cultivau canabis în apartamentul unuia dintre ei. Casa aparţinea lui Horia Dragu, în vârstă de 40 de ani, iar minorul prins era fiul său de 15 ani. La cinci ani de la acel „incident”, Horia Dragu şi-a construit un mic imperiu în domeniul etnobotanicelor. La Registrul Comerţului, pe numele lui apar mai multe firme ce activează în domeniu: Etnogroup Distribution SRL, Etnoplant Company SRL, Etnostil SRL, Tabu Factory. Depozitul Etnogroup se găseşte în Petroşani, iar cei care au pus pe picioare această afacere se laudă că „Etnogroup este o companie care are la bază capital 100% românesc, creată din nevoia de a prezenta, comercializa şi populariza plantele şi accesoriile etnobotanice rare la noi în ţară, care lipseau cu desăvârşire din peisajul românesc în 2006”. Profitul Etnogroup în anul 2009, conform Ministerului de Finanţe, a fost de aproape 160.000 RON.

Am sunat la unul dintre numerele de telefon de pe site-urile holdingului şi doamna Elena ne-a lămurit cum putem face o comandă. „Noi nu ne încurcăm cu francize şi parteneriate, dacă sunteţi din alt oraş. Intraţi pe site-ul nostru şi vedeţi că avem vânzări angro. Comanda minimă trebuie să fie de 1.000 de lei. Dacă vă hotărâţi, vă propun să comandaţi mai întâi câte un plic din fiecare, să le încercaţi. Aţi mai consumat, nu?”, spune cu convingere femeia. Ca să se acopere legal, pe unul dintre site-urile grupului, cel care se ocupă de comenzile angro, se precizează: „AVERTIZARE! Stimaţi clienţi şi utilizatori Etnotrip, produsele noastre sunt comercializate numai pentru colecţionari privaţi sau studiu etnobotanic. Aceste produse nu sunt medicamente, înlocuitori sau suplimente alimentare. ATENŢIE! Produsele nu sunt recomandate consumului uman. Utilizarea lor vă aparţine în întregime.”

Mai mulţi consumatori de substanţe din magazinele de vise

Un studiu al Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), dat publicităţii săptămâna trecută, arată că în 2009, din aproape 1.000 de cazuri de urgenţe nonfatale provocate de droguri, 86 au fost intoxicaţii acute cu substanţe etnobotanice. Anul acesta, în primele şase luni, numărul celor care au ajuns la urgenţe din cauza acestor substanţe a urcat la 235. Cazurile sunt destul de uniform distribuite la nivelul regiunilor ţării. „Ca şi în anii anteriori, drogul principal pentru care s-au solicitat servicii de asistenţă, atât în regim de internare, cât şi în regim ambulatoriu, a fost heroina. Pe locul doi însă, în cazul asistenţei acordate în centrele din reţeaua Ministerului Sănătăţii (internare), dacă în anul 2008 se situau medicamentele hipnotice şi sedative şi canabisul, în anul 2009, 12,6% din solicitările la tratament au fost pentru alte substanţe, în special plante etnobotanice”, se precizează în raport.

“Nu poţi să spui etnobotanică la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas”

de Irina Munteanu

Alin Rotaru are 24 ani. La 13 ani era pasionat de grafică pe calculator şi design web. La 18 ani s-a apucat de afaceri. Are vreo 40 de magazine în toată ţara, care vând “etnobotanice”. Spune că va investi 10.000 de dolari pentru a-şi face reclamă pe Google, cu AddWords.

• Jurnalul Naţional: Cum v-a venit ideea unui astfel de magazin?

Alin Rotaru: Ideea era destul de veche. În Anglia se vindeau din 1998 şi am zis să încercăm şi pe piaţa din România. Am deschis primul un magazin, în Galaţi, în iunie 2008. Magazinul online îl aveam dinainte. Acum are zilnic 400 de vizitatori şi aduce 2.500-3.000 lei.

• Ce aţi făcut cu pliculeţele care conţineau substanţe devenite interzise în februarie 2010?

Am predat substanţele care urmau să fie interzise dinainte la poliţie, nu am rămas cu stocuri.

• Cât câştigaţi pe zi?

Noi suntem francizorii. La Arad, un magazin vinde de 5.000 lei pe zi, la Târgu-Mureş – 600-700 lei. În Bucureşti nu mai avem magazine, erau foarte multe şi am renunţat la ideea asta. În schimb, peste 50% din magazine folosesc marca noastră, ceea ce e furt intelectual. O să-mi spăl puţin imaginea, să-i dau în judecată pe cei care folosesc acest nume.

• Cât aţi câştigat anul trecut?

Anul trecut n-a fost un an cine ştie ce. Cred că au fost undeva la 500.000 euro vânzări.

• De ce scrieţi pe ambalaje că nu este pentru consum uman?

Era simplu să trecem pe ambalaj “este pentru consum uman”, că nu ne interzicea nimeni. Unii fac în casă canabinolul, nu ştiu cât să pună, dacă e concentraţia prea mare, ajunge lumea la spital. Şi în momentul ăla, dacă scriam “pentru consum uman”, putea să-mi vină protecţia consumatorului. Eu în 2008 aveam pe plic “pot fi folosite la aromoterapie sau să le fumezi…”, până într-un punct când m-am gândit să nu mai spun pentru fumat, că apare chestia asta cu OPC-ul. Spui “Interzis consumului uman” şi te speli pe mână de orice problemă.

• Dau dependenţă?

Vă spun eu că nu dau dependenţă. Am fumat doi ani continuu, nu o ţigară, ci câte trei, şi nu am ajuns la dezintoxicare.

• Dar de ce v-aţi lăsat atunci?

Practic ce face chestia asta: îţi îngreunează din muncă. Fumând, fumând, fumând, eşti mai moale, nu că nu mai poţi gândi, cum sunt prezentate pe la televizor. Însă nu mai aveam cheful ăla de muncă. Practic, îţi termină memoria de scurtă durată, dar la o săptămână după ce ai consumat eşti ca nou. Acum dezvoltăm mai multe servicii şi trebuie să am creierul curat. Nu dau dependenţă. Am zis că de mâine nu mai fumez şi n-am mai fumat. Miroase scârbos, nu înţeleg cum ai putea să devii dependent. Eu văd când le trimit la ambalare. Cel puţin astea care se trag pe nas miros dezgustător. Unii spun că miros a floricele. Nu mi se pare ok nici să consumi zilnic, dar acum, dacă atât de duce capul, atâta faci.

• Când o să aveţi copil, o să-l lăsaţi să consume?

E complicat acum. N-o să-l las să consume la 13 ani. La 18, ştie el ce face. Contează şi cât consumi şi ce consumi.

• Vă temeţi de momentul când vor fi cât mai multe substanţe din astea interzise?

N-o să se întâmple asta niciodată, să se interzică de tot. În China e un laborator care produce numai pentru noi câteva substanţe, pe care e cam complicat să le interzică. De fapt, e cam complicat să-şi dea seama despre ce e vorba. Foarte simplu, de la formula de bază faci alta.

• Sunt consilii locale care au interzis astfel de magazine.

Sunt zece moduri de a păcăli primăria.

• Ne spuneţi şi nouă unul?

Vă spun şi două, că am zece. De exemplu, spun că deschid un pet shop sau o florărie şi nimeni n-o să-ţi spună că nu-ţi dă aviz de funcţionare. Sau, dacă mă interzice, pot să fac contestaţie la decizia primăriei şi, cât mă judec, doi ani, stau cu magazinul deschis. Bine, mai depinde şi ce partid e prin zonă, te mai verifică şi finanţele pân’ te ia dracu’.

• De ce le spuneţi etnobotanice?

E impropriu spus. Am inventat prostia asta în 2008 şi-acum toţi ăştia de le televizor spun “etnobotanice”. Nu sunt etnobotanice. Nu poţi să spui produs etnobotanic la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas. Sunt plante care nu se mai folosesc deloc. Se foloseau înainte prin triburi, la incantaţii. Sunt unele care se folosesc ca şi ceai. Şi menta e o plantă etnobotanică.

• De ce aţi ales să faceţi afacerea asta şi nu o fabrică de pâine, de exemplu?

Prostituţia şi drogurile sunt de când lumea şi vor merge. M-am gândit la un bussiness de nişă. Nu mai făcea nimeni asta. Dacă investeam câteva sute de mii la vremea respectivă, acum businessul ăsta nu era aşa haotic în România.

• Ce şcoală aţi făcut? Facultate?

Profesională, apoi seral, la profil de filologie. După aia, am avut alte chestii pe cap şi n-am mai apucat să dau nici bacalaureatul. Nu că nu mi-ar plăcea şcoala, dar sunt multe lucruri pe care le-am învăţat pentru că mi-am dorit să le învăţ. Am citit multe cărţi de programare. Prefer să mă dezvolt aşa. Mai ales la cum se fac facultăţile acum… Sper să nu muncesc la altul niciodată.

 

Substanţele de vis te duc pe lângă moarte

de Ionela Gavriliu

Femei gravide care ajung la spital ameţite de aşa-zise săruri de baie sau odorizante de maşină, studenţi plecaţi de-acasă care încearcă senzaţii tari şi sfârşesc la urgenţe, cu stări de panică, violenţi sau apatici, şomeri care au găsit o nouă metodă de a-şi îneca amarul, cumpărând cu ultimii bani produse etnobotanice de fumat, de tras pe nas, de inhalat. Oameni care trec pe lângă moarte ca să fie “cool”, sperând că-şi rezolvă problemele sau că pot uita de ele.

La Iaşi nu e săptămână în care să nu ajungă cel puţin cinci pacienţi în stare gravă la Spitalul “Sf. Ioan”, din cauza magazinelor de vise, cunoscute şi sub denumirile de weed shop şi spice shop. Vârsta pacienţilor de la urgenţe urcă până la 45 de ani. Şeful unităţii de primiri urgenţe (UPU), dr. Tudor Ciuhodaru, spune că, după ordonanţa de urgenţă din februarie anul acesta ce interzicea 36 de substanţe etnobotanice, la spital a fost o perioadă de linişte. După o lună-două a urmat o explozie a consumului. Peste 200 de pacienţi au ajuns aici din aprilie şi până acum. Doctorii sunt depăşiţi de situaţie şi spun că au “clienţi” care au ajuns şi de patru-cinci ori la ei în stări euforice din cauza “ierburilor”. Ca să nu mai aibă sentimentul că muncesc în zadar, medicii de la Iaşi se gândesc să propună ca cei care ajung la UPU din cauza alcoolului, a drogurilor ori a etnobotanicelor să-şi plătească tratamentul.

Sfârşit de săptămână la Spitalul “Sf. Ioan” din Iaşi. Un tânăr de 28 de ani e coborât din ambulanţă. E neliniştit şi loveşte cu picioarele în asistenţii care vor să-l ducă pe un pat. Când medicii vor să-l calmeze, tânărul sare să-i muşte. Unitatea de primiri urgenţe e de fapt o baracă lungă cu echipamente vechi, în care sunt aliniate câteva paturi, iar pe două tărgi se vaită două paciente. Bărbatul abia adus e incoerent şi nu se poate ţine pe picioare. Din când în când are momente de linişte, după care începe să strige din senin şi să tremure. “Ce-aţi luat? Aţi fumat ceva?”, întreabă un medic. “Da. Nu mai fac, mamă, nu mai fac!”, bărbatul se zgribuleşte în pat, apoi începe din nou să lovească asistenţii. “Ce-aţi fumat?”, întreabă iar doctorii, pregătindu-se să-i pună perfuzii. “Nu ştiu, mami. Nu mai fac. Nu mai fac în viaţa mea, mamă”, spune, în timp ce plânge panicat.

E al doilea pacient care a consumat etnobotanice şi care a ajuns la urgenţe în seara respectivă. De un an şi jumătate medicii trebuie să facă faţă aproape în fiecare zi valului de “etnobotanici”. Unii combină substanţele despre care nu se ştie mai nimic cu alcool, şi starea lor e mai gravă.

“Majoritatea celor care ajung la noi sunt studenţi, dar, mai nou, apar şi şomerii. Consumă cât au bani să-şi cumpere. Cel mai în vârstă a fost un bărbat de 43 de ani, care a fost în comă”, explică medicul de gardă. După ce le sunt verificate funcţiile vitale, pacienţii sunt stabilizaţi, li se pun perfuzii de spălare, li se fac analize. “Pentru băiatul ăsta, având în vedere starea lui, costurile tratamentului se ridică la aproximativ 10 milioane. Nu ştim exact ce consumă, aşa că tot ce putem face este să le tratăm palpitaţiile, agitaţia, să le facem analize toxicologice”, explică medicul. Tânărul e cel mai agresiv pacient înregistrat vreodată la UPU de la Spitalul “Sf. Ioan” şi a necesitat peste 10 ore de terapie intensivă din cauza tulburărilor respiratorii, cardiace şi digestive asociate.

La începutul anului universitar, cazurile de la urgenţe din Iaşi au atins un nou vârf. Dacă până acum exista o ciclicitate şi o oarecare previzibilitate, o dată cu luna octombrie n-a mai contat că e luni sau week-end, că e sărbătoare sau nu. Luni, a doua zi după cazul tânărului disperat care-şi striga mama să-l ajute “să iasă” din stare, dintr-un taxi au coborât mai mulţi tineri care târau o fată abia trecută de majorat. Tânăra e dusă pe un pat, i se fac aceleaşi proceduri ca oricărui drogat. Sub o pătură, pentru că senzaţia de frig devenise insuportabilă, fata stă cu ochii întredeschişi fixaţi în tavan.

Tot ce-au putut afla medicii de la colegii tinerei e că fata a fumat narghilea şi a luat-o ameţeala. Nu i-a crezut nimeni. După câteva ore, studenta în anul I se trezeşte, dar nu vrea să dea detalii despre ce a consumat. Spune doar că a fost la ziua cuiva şi nu-şi mai aminteşte mare lucru. Lângă ea nu mai e nici un aparţinător. Toţi prietenii care au dus-o la spital s-au suit la scurt timp în taxi şi s-au întors la petrecere.

Moartea sau închisoarea, preţul etnobotanicelor

de Carmen Preoteșoiu

Nu a dus niciodată lipsă de ceva. Ştia, în sinea lui, că de-ndată ce se satură de un lucru, poate foarte uşor să îşi procure altul. Părinţii şi-au legat străinătatea de gât, ca pe un diamant, crezând că odată şlefuit, va lumina calea celor doi fii ai lor şi-i va face oameni. Ani mulţi, cei doi băieţi au locuit cu bunica din partea mamei. “Femeie straşnică, fără prea multă şcoală, dar care nu dădea greş atunci când îşi propunea să facă ceva”, o descrie bunica băieţilor din partea tatălui, tanti Maria. Şi-a propus să-i ţină în şcoală pe nepoţii ei, să nu ajungă pe drumuri greşite şi aşa a murit. Cu inima împăcată că Alin şi Marius, să-i numim astfel, vor ajunge bărbaţi la casele lor, cu familie şi serviciu bun. O iluzie.

Realitatea avea să scoată la iveală două caractere slabe, care de cele mai multe ori se lăsau pradă tentaţiilor dintre cele mai dureroase. Într-un final, tragice. “Sunt copii tare buni. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei, acum”, se tânguie tanti Maria, în timp ce-i frecţionează lui Alin, când un picior, când pe celălalt. Băiatul este întins pe un pat de spital, cu o drenă în zona plămânului şi un tub de oxigen în nas. Pe tot corpul i-a apărut o iritaţie puternică. “Din cauza calmantelor, că medicii nici nu au apucat să-i facă analizele, atunci când l-au adus”, îşi dă cu părerea bunica băiatului. S-a aşezat pe un scăunel lângă el şi încearcă, în zadar, să înţeleagă ce s-a întâmplat. Cum de nepotul ei a putut să consume “prostiile alea de le arată la televizor?”.

Alin ştie. Şi-a cumpărat etnobotanice, pentru că aşa auzise el că e “mişto”. “Mă săturasem şi de băutură. Cât să bei şi ce să bei ca să te simţi bine? Şi ce ai putea să faci, ca să te distrezi şi altfel?”, spune el şi, din când în când, apasă uşor peste plasturele care îi este lipit pe tubul drenei, iar faţa i se strâmbă de durere. Tocmai ce luase ultimul salariu ca vânzător de bilete Bingo. A renunţat la serviciu, “de ruşine”, după cum spune el. “ĺla era job de oameni în vârstă, ce dracu’, mă făceam de râs, sunt bărbat în toată firea, mă simţeam de parcă eram cerşetor. Am lucrat şi trei săptămâni pe o maşină, tot cu biletele astea, dar nu mi-era deloc bine”. Era sâmbătă seară. Halloween. Alin şi-a spus că e timp de petrecere, mai ales că nu era singurul care avea chef de “paranghelie de-aia rea”. Un prieten, Luca, îl sunase şi-l invitase acasă la el. Lor li s-a mai alăturat şi Andrei.

“Chiar lângă apartamentul lui Luca s-a deschis un spice shop de-ăsta”, îşi începe istorisirea Alin. Mărturiseşte că nu era prima dată când intra într-un astfel de magazin. “Găseşti şi substanţe mai soft, dar şi unele foarte puternice. Am aflat de pe la prieteni, de pe internet, că PM (nr. – în articolele acestei campanii nu vom scrie denumirea exactă a etnobotanicelor!) ar fi una dintre cele mai tari substanţe etnobotanice legale, de la noi. Am luat un pliculeţ de 0,3 grame şi un altul de 0,5 grame. Cel mic a costat 300.000 de lei, cel mare 450.000 de lei. Am pus şi io bani, a pus şi Luca. Astea ajung să coste câteodată mai mult decât o bilă de heroină. Pe-aia o iei cam cu 500.000 de lei. Dar heroină eu nu am consumat. Ştiu de la prieteni, de la cunoştinţe, cam cum stă treaba. Cine zice că heroina, care nu este legală, că este mai puternică şi mai periculoasă decât astea halucinogene se înşală. De la alea mori, dacă le iei în doză mare. Dar de la astea, oricât de puţin ai lua, te fac să nu mai fii om. Te fac praf. Nu ştiu în cât timp şi-au făcut efectul. Mi se părea că toată lumea se ia de mine şi parcă orice cuvânt nu mai era cuvânt, era o ameninţare. Parcă nu mai aveau sensul ştiut de mine. Tot ce auzeam mi se părea că este ceva rău la adresa mea”, îşi aminteşte Alin. Aşa a ajuns, de la o simplă dispută pe o melodie, după cum ne spune comisarul-şef, Christian Ciocan, să ia un cuţit din bucătărie şi să îl vâre în toracele prietenului său, la fel de drogat ca şi el. “Luca râdea la mine. Parcă nici nu existam”, îşi aminteşte tânărul de 22 de ani. După un timp, însă, şi-au dat seama că sângele a început să ţâşnească din trupul prietenului lui, şi Alin a luat-o la fugă pe scările blocului, ajungând în stradă. “Victima a sunat la 112, şi imediat un echipaj de la, Secţia 16 Poliţie, a ajuns în faţa blocului. Atunci, agresorul, văzându-i pe colegii mei, a început să se automutileze, să se înţepe cu cuţitul pe tot corpul”, explică comisarul-şef Ciocan. “Eu însă nu simţeam nimic, cuţitul parcă nici nu intra în mine, de-aia împungeam şi mai tare”, spune tânărul.

“Curiozitatea, ştiţi voi, fructul oprit”. Asta spune Alin că l-a determinat să încerce mereu alte şi alte substanţe. Le fuma sau le trăgea pe nas. Poţi să ţi le injectezi şi în venă. Aflăm de la Alin şi modalitatea. Se asigură că înţeleg că el nu a încercat niciodată, ci doar că a auzit de la cunoştinţe: “le fierbi în apă sau pur şi simplu pui praful respectiv în apă minerală şi apoi soluţia ţi-o injectezi în venă. Praful este de obicei ca o făină albă. Astea trebuie neapărat scoase de pe piaţă. Cei care le vând se îmbogăţesc, şi noi murim. Am văzut în shopurile astea şi adolescenţi de 15-16 ani, şi doamne, şi domni de 40-45 de ani. Nu le consumăm numai noi, tinerii. Nu-mi pare rău că am tras pe nas. Îmi făceam mie rău şi gata. Îmi pare rău că, trăgând pe nas, am ajuns să înjunghii un om. Întâmplător, un băiat cu care sunt prieten de când mă ştiu. Dacă voiam să-i fac rau, l-aş fi luat la bătaie, nu am mai fi fost amici atât de buni. De la halucinogenele astea ajungi să nu mai ştii de capul tău”, povesteşte Alin, cu întreruperi. “Trăiesc şi acum senzaţia aia ca atunci când am băgat cuţitul în mine. Acum, că sunt treaz, ştiu că avea vârful ascuţit. Dar atunci aveam impresia că nu intră. Îl băgam cu toată forţa. Abia acum, am văzut în ce hal am putut să înfig cuţitul”, spune Alin şi îmi arată de sub tricoul alb, pe partea dreaptă, zeci de înţepături de cuţit, iar în stânga, în dreptul plămânului, rana din care ieşea firul drenei. “Am aflat zilele trecute că şi pe Luca l-am împuns tot pe unde m-am lovit şi pe mine. E o coincidenţă, pentru că eu nu ştiam ce fac. Şi pe el l-am lovit la gât, în dreptul inimii şi în burta. Am dat tare. Am crezut mereu că este o joacă, că acel cuţit nu era adevărat, că era de jucărie”.

Alin a renunţat la şcoală, cu numai 3-4 luni înainte de a termina clasa a XII-a. După moartea bunicii care îl crescuse. Acum, visează să termine liceul. “Am un model în viaţă. Şi el a trecut prin ce trec eu acum şi şi-a revenit. Acum este bine, a terminat şcoala, e la locul lui. Asta îmi doresc şi mie. Şi mai am planuri. Dar nu vreau să le spun, până nu le realizez. Numai să mă vindec şi să termin cu poliţia. Oare dacă Luca nu depune plângere, scap?”, se întrebă Alin, iar bunica îl încurajează: “Nu te mai gândi, Luca a venit în vizită pe la tine, este bine, s-a externat, a zis că nu o să depună niciodată plângere împotriva ta”.

Alin nu se linişteşte. La uşă, încă de duminică dimineaţa, de când a fost adus la spitalul Bagdasar-Arseni, doi poliţişti îl păzesc zi şi noapte. Pe hol, cu ţigările în mână şi cu ochii tulburi, fratele lui, Luca şi câţiva prieteni despică firul în patru: “Cred că îi trebuie avocat. Dacă am avea avocat, sigur ne-ar lăsa gaborii să intrăm la el. Nu vezi că nu ne lasă?”, se agită Marius, fratele lui Alin, şi se îndreaptă iar către poliţişti: “Măcar lăsaţi-mă să îi spun că am venit, ca să ştie că nu este singur”, se roagă el de forţele de ordine, împleticindu-se. “Cu o seară înainte, când fratele lui era încă sub efectul halucinogenelor, au făcut un scandal monstruos. Au ţipat unul la altul, au înjurat, erau foarte nervoşi amândoi, aşa că le-am interzis să mai vină să îl mai viziteze”, povesteşte unul dintre poliţiştii aflaţi la uşa agresorului. “Cum te simţi?”, îl întreb pe Luca, care fumează agitat, ţigară după ţigară. “Excelent”, spune el ironic şi suflă asupra mea un nor de fum. “Vrei să îţi povestesc tot?” Râde. “Da’ ce, sunt prost? Pleacă de aici. Dacă nu ar fi ăştia aici (n.r. – poliţiştii), te-aş arunca pe geam”. Prietenii lui încep să râdă: “Stai bă, nu te înfierbânta”, îl calmează ei. Cu ochii tulburi, abia ţinându-se pe picioare, Marius îl trage deoparte. După câteva minute, Luca vine la mine şi îmi zice, şuierându-mi pe la ureche, prin fumul de tutun: “Auzi, dacă mă plăteşti, vorbesc. Să băgăm în noi nişte marijuana!”, râde el, mai mult schimonosit, din cauza durerii, şi se ţine cu mâna de locul bandajat în care cuţitul prietenului său a ajuns cu câteva seri în urma. “Poate, dacă va avea un avocat beton, va lua doi ani cu suspendare”, îşi dă cu părerea fratele lui. În realitate, după cum ne spune procurorul de caz, Gavadia Emilia, Alin riscă, pentru tentativă de omor, închisoare de la 5 la 10 ani.

Riscă să ajungă la închisoare

Despre produsele etnobotanice, comisarul-şef Christian Ciocan spune că “vin din China şi din Afganistan, sunt cumpărate şi comercializate apoi de firme-fantomă, care azi sunt, mâine îşi schimbă denumirea, de nu mai poţi să dai de ele şi uite aşa, sunt de nestăpânit. Pe lângă substanţele de bază, cum ar fi canabinoizii sintetici, li se adaugă altele şi altele, care combinate fac ravagii. Trebuie să interzică canabinoizii ăştia şi poate lucrurile o să se mai liniştească”. Dosarul lui Alin se află deja pe masa procurorului Emilia Gavadia. “S-a început urmărirea penală. Cei doi, Luca şi Alin, au fost audiaţi de poliţiştii de la Poliţia Capitalei. Chiar dacă victima nu face nici o plângere împotriva agresorului, noi ne autosesizăm. Am fost în apartamentul cu pricina. Acolo s-au găsit patru plicuri goale în care fuseseră substanţe etnobotanice, iar pe un ziar era un fel de sare de baie, luată tot de la un magazin de vise. Deocamdată se vor face analizele la substanţele respective, expertiza pe îmbrăcăminte, pentru a vedea dacă prezintă urme de tăieri produse de cuţitul găsit în bucătărie, analizele de sânge. Aşteptăm să îşi revină, să poată ieşi din spital, pentru a-l putea reţine şi a continua investigaţiile. Dosarul ar trebui să se soluţioneze repede, pentru că lucrurile sunt destul de clare”, explică procuroarea Gavadia.